Hipertiroidismul la copii (cunoscut si sub denumirea de tiroida hiperactiva) este o afectiune in care glanda tiroida produce hormoni tiroidieni in exces, ceea ce duce la un metabolism accelerat si la o serie de simptome fizice si comportamentale [1].
Desi este mai putin frecvent la copii comparativ cu adultii, necesita o recunoastere si gestionare timpurie pentru a preveni complicatiile.
Tiroida este o glanda in forma de fluture situata in zona gatului si joaca un rol crucial in reglarea cresterii, nivelului de energie si dezvoltarea generala. Cand devine hiperactiva, copiii pot prezenta simptome precum ritm cardiac crescut, pierdere in greutate, instabilitate emotionala si dificultati de concentrare [2].
Cea mai frecventa cauza a hipertiroidismului la copii este boala Graves, o afectiune autoimuna in care sistemul imunitar ataca tiroida, determinand-o sa produca excesiv hormoni [3]. Alte cauze posibile includ nodulii tiroidieni si, in cazuri rare, aportul excesiv de medicamente sau suplimente care contin iod [4].
Detectarea precoce este esentiala, deoarece hipertiroidismul netratat poate afecta sanatatea cardiovasculara a copilului, cresterea, bunastarea mentala si performantele scolare [5]. Adesea, este diagnosticat gresit initial, deoarece simptomele, precum hiperactivitatea, anxietatea sau tulburarile de somn, pot semana cu tulburarile comportamentale, cum ar fi ADHD [12]. Acest lucru face ca parintii sa fie constienti de semnele afectiunii si sa solicite evaluare medicala daca simptomele persista.
Intelegerea hipertiroidismului la copii implica recunoasterea cauzelor, simptomelor, metodelor de diagnostic si optiunilor de tratament, precum si invatarea cum sa sprijini un copil in viata de zi cu zi. Acest articol ofera un ghid detaliat pentru a ajuta parintii sa navigheze eficient aceasta afectiune, bazat pe expertiza medicala si cercetari consacrate.
CAUZE
Hipertiroidismul la copii este cel mai frecvent cauzat de o glanda tiroida hiperactiva, ceea ce duce la o productie excesiva de hormoni tiroidieni. Aceasta poate aparea din cauza mai multor afectiuni subiacente, boala Graves fiind cauza principala in cazurile pediatrice, reprezentand aproximativ 95% din cazuri [1]. Boala Graves este o afectiune autoimuna in care sistemul imunitar ataca tiroida, ceea ce duce la:
• o glanda tiroida hiperactiva (hipertiroidism Graves)
• anomalii oculare (orbitopatie Graves)
• foarte rar – dermopatie localizata (mixedem pretibial) [2].
Intelegerea cauzelor ajuta parintii si furnizorii de servicii medicale sa gestioneze mai eficient afectiunea.
Boala Graves (Hipertiroidism Autoimun)
Boala Graves este o afectiune autoimuna in care sistemul imunitar al organismului ataca tiroida, determinand-o sa produca hormoni in exces. Acest lucru se intampla atunci cand sistemul imunitar produce imunoglobuline care stimuleaza tiroida (TSI), care imita hormonul tiroidian natural al corpului (TSH) si semnaleaza continuu glandei tiroide sa ramana activa [2].
Boala Graves reprezinta mai mult de 95% din cazurile de hipertiroidism la copii si adolescenti [3]. Aproximativ 5% din toate cazurile de hipertiroidism aparute pe parcursul vietii sunt la copii. In fiecare an, in randul copiilor si adolescentilor, apar aproximativ 4,58 cazuri la 100.000 de persoane, dar inainte de varsta de 15 ani, numarul cazurilor este mai mic, intre 1 si 2,91 cazuri la 100.000 de copii pe an. Boala Graves este de 3,4 ori mai frecventa la fete decat la baieti. Pana la varsta de 5 ani, baietii sunt mult mai putin afectati de aceasta boala, raportul fiind de aproximativ 1,4 fete afectate pentru fiecare baiat afectat. Acest raport creste semnificativ pe masura ce copilul creste, in special in al doilea deceniu de viata [2].
De multe ori exista o predispozitie genetica, ceea ce inseamna ca copiii cu un istoric familial de tulburari autoimune tiroidiene au un risc mai mare [4].
Adenomul toxic tiroidian (gusa multinodulara toxica)
Desi este rar la copii, hipertiroidismul poate rezulta si din nodulii tiroidieni autonomi (cunoscuti si sub denumirea de noduli toxici sau calzi), unde mici umflaturi din tiroida produc hormoni tiroidieni in exces independent de reglarea TSH. Spre deosebire de boala Graves, aceasta afectiune (nu implica sistemul imunitar si este mai frecventa la persoanele mai in varsta [3].
Furtuna tiroidiana (criza tireotoxica)
Furtuna tiroidiana apare atunci cand glanda tiroida devine inflamata, ceea ce determina scurgerea unui exces de hormoni tiroidieni din tiroida deteriorata in sange. Aceasta poate fi cauzata de infectii, afectiuni autoimune, expunere la radiatii sau anumite medicamente (4). Hipertiroidismul cauzat de criza tireotoxica este temporar si dispare de obicei in termen de 8 pana la 12 saptamani.
Hipertiroidismul neonatal
In cazuri rare, boala Graves neonatala poate aparea ca urmare a transferului anticorpilor materni prin placenta care stimuleaza celulele tiroidiene ale copilului, determinand o productie excesiva de hormoni tiroidieni [1]. Aceasta poate duce la simptome precum ritm cardiac rapid, iritabilitate si crestere in greutate deficitara la nou-nascuti.
Boala Graves neonatala este temporara si dispare odata ce anticorpii mamei sunt eliminati din sangele copilului, de obicei dupa cateva saptamani (4). Totusi, monitorizarea si evaluarea medicala timpurie sunt esentiale pentru nou-nascutii cu risc, deoarece depistarea timpurie si tratamentul ajuta la prevenirea complicatiilor.
Boala Graves neonatala este una dintre cauzele mai putin frecvente ale hipertiroidismului la copii. Alte cauze rare includ o schimbare genetica a receptorului TSH care il mentine activ si un tumora la glanda pituitara care produce excesiv hormonul tiroidian stimulator (TSH) [1].
SIMPTOME
Hipertiroidismul afecteaza multiple sisteme ale corpului, conducand la o gama larga de simptome fizice, emotionale si comportamentale. Desi unele simptome pot fi usoare la inceput, acestea pot deveni treptat mai severe daca afectiunea ramane netratata. Hormonii tiroidieni joaca un rol crucial in reglarea aproape fiecarui organ din corp, inclusiv creierul, inima, oasele, pielea si sistemul digestiv. Cand nivelurile hormonilor tiroidieni sunt prea mari, asa cum se intampla in hipertiroidism, acestea pot perturba functiile normale ale corpului si pot duce la o varietate de simptome [4].
O tiroida hiperactiva accelereaza metabolismul, ceea ce poate duce la pierdere in greutate neintentionata, transpiratie excesiva si un ritm cardiac anormal de rapid. De asemenea, hipertiroidismul poate afecta starea de spirit si functia cognitiva a unui copil, ducand adesea la neliniste, iritabilitate si dificultati de concentrare. La sugari, excesul de hormon tiroidian poate interfera cu dezvoltarea normala, provocand intarzieri in dezvoltare [4].
Simptome fizice
Copiii cu hipertiroidism experimenteaza adesea schimbari vizibile in metabolismul lor, sistemul cardiovascular si nivelurile generale de energie. Cele mai comune simptome fizice includ:
• Pierdere in greutate inexplicabila sau dificultati in a castiga in greutate, in ciuda apetitului normal sau crescut [2]
• Ritm cardiac rapid sau neregulat, uneori insotit de palpitatii [3]
• Transpiratie excesiva si intoleranta la caldura, chiar si la temperaturi normale [4]
• Tremuraturi (maini sau degete tremurand), ceea ce face mai dificila realizarea sarcinilor de motricitate fina
• Glanda tiroida marita (gusa), care poate fi vizibila ca o umflare a gatului [5]
• Miscari frecvente ale intestinelor sau diaree, deoarece hormonii tiroidieni accelereaza digestia [4]
• Dificultati de somn si tipare de somn precare [12]
Simptome comportamentale si emotionale
Deoarece hormonii tiroidieni joaca un rol cheie in functia creierului, hipertiroidismul poate provoca schimbari semnificative in starea emotionala si comportamentala, adesea confundate cu afectiuni psihologice precum anxietatea sau ADHD [12]. Aceste simptome pot include:
• Neliniste, hiperactivitate si dificultati de a sta nemiscat
• Iritabilitate crescuta, schimbari de dispozitie si izbucniri frecvente [6]
• Dificultati de concentrare si performante academice scazute, in ciuda unei inteligente normale [7]
• Anxietate, neliniste si ingrijorare excesiva
• Depresie sau instabilitate emotionala, mai ales la copii mai mari si adolescenti [8]
Simptome oculare (specifice pentru boala Graves)
Copiii cu boala Graves pot dezvolta boala oculara tiroidiana. Aceasta apare atunci cand sistemul imunitar ataca muschii si tesuturile din jurul ochilor, ducand la:
• Ochi iesiti in afara orbitei [exoftalmia sau proptoza oculara],
• Roseata, iritatie si lacrimare excesiva,
• Sensibilitate la lumina [fotofobie] [3],
• Dificultati de a inchide complet pleoapele, ceea ce duce la uscaciune si disconfort [11]
Criza tiroidiana
Criza tiroidiana [sau criza tireotoxica] este o complicatie serioasa a hipertiroidismului. Aceasta apare atunci cand nivelurile hormonilor tiroidieni ai unui copil devin extrem de ridicate. Desi criza tiroidiana este rara, poate fi fatala. Pacientii in criza tiroidiana trebuie sa fie gestionati intr-un cadru de ingrijire intensiva. Cele mai importante simptome ale crizei tiroidiene sunt tahicardia, insuficienta cardiaca, hipertermia, anxietatea extrema, schimbari ale starii mentale si tulburari gastrointestinale. Aceasta poate aparea in cazul bolii Graves netratata sau poate fi precipitata de factori suplimentari, cum ar fi infectiile, interventiile chirurgicale sau terapia cu iod radioactiv. Daca suspectati ca copilul dumneavoastra poate suferi de criza tiroidiana, trebuie sa solicitati intotdeauna ingrijire medicala imediata [2].
Cand sa consultati un medic?
Deoarece simptomele hipertiroidismului pot semana cu simptomele bolilor comportamentale, gastrointestinale, respiratorii sau cardiace, poate exista o intarziere a diagnosticarii la pacientii mici, deoarece acestia sunt uneori neglijati sau diagnosticati gresit [2]. Parintii trebuie sa solicite evaluarea medicala daca un copil prezinta:
• Pierdere brusca si inexplicabila in greutate
• Ritm cardiac rapid persistent sau palpitatii
• Schimbari severe de dispozitie, neliniste sau dificultati de concentrare
• Umflare vizibila la nivelul gatului sau ochi iesiti
Diagnosticul si tratamentul precoce sunt esentiale pentru prevenirea complicatiilor, cum ar fi stresul cardiac, intarzierile in crestere si stresul emotional [10].
DIAGNOSTIC
Diagnosticul hipertiroidismului la copii necesita o combinatie de evaluare clinica, teste de laborator si studii imagistice pentru a confirma prezenta unei tiroidiene hiperactive si a determina cauza sa subiacente [1]. Deoarece multe dintre simptomele hipertiroidismului—precum iritabilitatea, dificultatile de concentrare si ritmul cardiac rapid—pot semana cu alte afectiuni, o evaluare detaliata este esentiala pentru un diagnostic corect.
Istoricul medical si examenul fizic
Procesul de diagnostic incepe cu un istoric medical detaliat si un examen fizic. Medicul va intreba despre:
• Istoricul familial de boli tiroidiene sau afectiuni autoimune
• Schimbarile recente in greutate, apetit sau tipare de somn
• Schimbari comportamentale sau de dispozitie, cum ar fi anxietatea, nelinistea sau dificultati de concentrare
• Simptome fizice precum transpiratia excesiva, intoleranta la caldura, tremururile sau miscarile intestinale frecvente [2]
In timpul examenului fizic, medicul va verifica:
• Glanda tiroida marita (gusa), care poate indica boala Graves
• Ritm cardiac crescut (tahicardie) sau ritm cardiac neregulat
• Tremuraturi la maini sau degete
• Ochi iesiti in afara orbitei (exoftalmie) si retractia pleoapelor la copiii cu boala oculara tiroidiana [2]
Teste de laborator
Testele de sange sunt cel mai fiabil mod de a confirma hipertiroidismul si de a evalua functia tiroidiana. Testele cheie includ:
• Testul pentru hormonul tiroidian stimulator (TSH):
o TSH este un hormon produs de glanda pituitara pentru a regla functia tiroidiana.
o In hipertiroidism, nivelurile de TSH sunt scazute din cauza productiei excesive de hormoni tiroidieni.
• Testele pentru tiroxina libera (FT4) si triiodotironina libera (FT3):
o Acestea masoara efectiv hormonii tiroidieni din sange.
o Nivelurile crescute de FT4 si FT3 confirma hipertiroidismul [4].
• Teste pentru anticorpi tiroidieni [2]:
o Testul pentru imunoglobulina care stimuleaza tiroida (TSI) detecteaza anticorpi specifici pentru boala Graves.
o Anticorpii pentru tireoperoxidaza (TPO) pot indica tulburari autoimune tiroidiene.
Aceasta evaluare biochimica va confirma sau infirma diagnosticul de boala Graves in majoritatea cazurilor. Daca imaginea clinica sugereaza boala Graves, dar anticorpii tiroidieni sunt absenti, acestia trebuie repetati dupa cateva saptamani [2].
Teste imagistice
Daca, dupa testele de laborator, nu exista semne de autoimunitate tiroidiana, ecografia tiroidiana poate fi luata in considerare. Ecografia tiroidiana cu evaluare Doppler a fluxului sanguin este preferata fata de scintografie, insa scintografia este mai buna pentru diagnosticarea unui nodul autonom “cald” si excluderea tireotoxicozei cauzate de un aport scazut de iod [2].
In unele cazuri, medicii pot utiliza teste imagistice pentru a evalua dimensiunea, forma si activitatea glandei tiroide:
• Ecografie tiroidiana:
o Folosita pentru a verifica nodulii tiroidieni sau anomaliile structurale.
o Recomandata frecvent la copiii mai mici sau atunci cand exista o gusa [6].
• Testul de captare a iodului radioactiv [RAIU]:
o Masoara cat iod absoarbe tiroida, ajutand la diferentierea dintre boala Graves si alte cauze de hipertiroidism.
o In boala Graves, captarea iodului este de obicei crescuta.
o Acest test nu este folosit frecvent la copiii foarte mici din cauza expunerii la radiatii [9].
Diagnosticul diferential: excluderea altor afectiuni
Deoarece hipertiroidismul impartaseste simptome comune cu alte afectiuni medicale si comportamentale, medicii pot fi nevoiti sa excluda [2]:
• Tulburarile de anxietate (simptome similare: neliniste, insomnie, schimbari de dispozitie)
• ADHD (semne suprapuse: hiperactivitate, dificultati de concentrare)
• Tulburarile cardiace (simptome: palpitatii, ritm cardiac rapid)
• Tulburarile gastrointestinale (simptome: pierdere in greutate, diaree) [6]
TRATAMENT
Tratamentul hipertiroidismului la copii depinde de mai multi factori, inclusiv severitatea simptomelor, motivul afectiunii si varsta copilului [1]. Obiectivele principale ale tratamentului sunt normalizarea nivelurilor hormonilor tiroidieni, ameliorarea simptomelor si prevenirea complicatiilor pe termen lung. Cele trei optiuni principale de tratament includ medicamente antitiroidiene, terapia cu iod radioactiv [iodoterapie] si interventia chirurgicala tiroidiana (tiroidectomie).
Medicamente antitiroidiene
Tratamentul principal pentru copiii cu hipertiroidism, in special pentru boala Graves, sunt medicamentele antitiroidiene, care functioneaza prin inhibarea capacitatii glandei tiroide de a produce hormoni tiroidieni. Aceste medicamente ajuta la restabilirea nivelurilor normale ale hormonilor fara a provoca daune permanente tiroidiene. In unele cazuri, copiii raspund bine la tratament si pot inceta tratamentul pe masura ce mentin o functie tiroidiana normala. Totusi, monitorizarea pe termen lung este esentiala, deoarece medicamentele antitiroidiene pot avea efecte secundare rare, dar grave, care necesita supraveghere medicala atenta [4].
Terapia cu iod radioactiv (RAI)
Terapia cu iod radioactiv este aleasa ca optiune de tratament definitiv, dar este folosita foarte rar ca prima alegere la copii din cauza preocuparilor legate de efectele pe termen lung asupra functiei tiroidiene si cresterii [2]. Aceasta terapie presupune:
• O doza mica de iod radioactiv (I-131) care se inghite sub forma de lichid sau capsula.
• Iodul este absorbit de tiroida, unde distruge treptat celulele tiroidei hiperactive, reducand productia de hormoni.
• In timp, majoritatea copiilor dezvolta hipotiroidism [tiroida hipoactiva] si vor necesita terapie de inlocuire a hormonilor tiroidieni pe viata (levotiroxina).
Consideratii pentru utilizare:
• Este mai frecvent utilizata la adolescenti decat la copii mai mici.
• Poate fi recomandata atunci cand medicamentele nu reusesc sa controleze hipertiroidismul sau atunci cand boala Graves recidiveaza [2].
Chirurgia tiroidiana (Tiroidectomia)
In cazurile in care medicamentele nu sunt eficiente sau daca un copil are o gusa mare care provoaca dificultati de respiratie sau de inghitire, poate fi necesara indepartarea chirurgicala a tiroidei (tiroidectomie).
• Tiroidectomia totala (indepartarea intregii tiroida) este de obicei efectuata pentru a vindeca definitiv hipertiroidismul.
• Tiroidectomia partiala [indepartarea unei parti a tiroidei] este mai putin frecventa, deoarece implica un risc de recidiva.
Riscuri si ingrijire postoperatorie:
• Chirurgia este foarte eficienta, dar prezinta riscuri, cum ar fi deteriorarea glandelor paratiroide [care regleaza nivelurile de calciu] si lezarea nervilor corzilor vocale [9].
• Dupa interventie chirurgicala, copiii vor necesita terapie de inlocuire a hormonilor tiroidieni pe viata [levotiroxina] pentru a mentine niveluri normale ale hormonilor.
Ingrijire activa si sprijinul zilnic
Alegerea intre RAI sau tiroidectomia totala este un subiect controversat si va reflecta opinia locala si expertiza medicala. Fiecare caz pediatric necesita consultarea interdisciplinara, inclusiv cu un endocrinolog pediatric, chirurg tiroidian si medic specialist in medicina nucleara specializat in afectiuni tiroidiene; alegerea tratamentului definitiv va implica luarea deciziei impreuna cu pacientul si parintii/tutori legali, concentrandu-se pe avantajele si dezavantajele fiecarei optiuni.
Indiferent de tratamentul ales, terapiile suplimentare pot ajuta la gestionarea simptomelor si imbunatatirea calitatii vietii:
• Beta-blocante pentru a controla ritmul cardiac rapid, tremururile si anxietatea pana cand nivelurile hormonilor tiroidieni se normalizeaza.
• Ajustari dietetice, cum ar fi asigurarea unui aport caloric adecvat pentru a compensa metabolismul crescut.
• Sprijin emotional si psihologic, deoarece hipertiroidismul poate afecta starea de spirit, concentrarea si comportamentul [6].
TRAIND CU HIPERTIROIDISMUL
Gestionarea hipertiroidismului depaseste tratamentele medicale, este necesara ajustarea stilului de viata, suportul emotional si monitorizarea regulata pentru a asigura bunastarea copilului. Chiar si dupa tratamentele reusite, copiii pot avea nevoie de ingrijire continua pentru a gestiona simptomele, a preveni recidivele si a se adapta la schimbarile pe termen lung ale functiei tiroidei [1].
Viata de zi cu zi si gestionarea simptomelor
Copiii cu hipertiroidism pot experimenta fluctuatii ale nivelurilor de energie, schimbari de dispozitie si dificultati de concentrare. Parintii pot ajuta la gestionarea acestor provocari prin:
• Monitorizarea regulata: Vizite frecvente la medic si teste de sange sunt esentiale pentru a urmari nivelurile hormonilor tiroidieni si pentru a ajusta medicatia, daca este necesar.
• Dieta sanatoasa: Asigurarea unei diete echilibrate, bogate in nutrienti esentiali, inclusiv calciu si vitamina D, sustine sanatatea oaselor, care poate fi afectata de hipertiroidism [2].
• Gestionarea problemelor de somn: Hipertiroidismul poate cauza insomnie si neliniste, asa ca stabilirea unei rutine constante la ora de culcare poate ajuta la imbunatatirea calitatii somnului [3].
• Activitate fizica: Exercitiile fizice moderate ajuta la gestionarea stresului si nivelurilor de energie, dar activitatile intense trebuie monitorizate, mai ales daca copilul prezinta simptome legate de inima [4].
Suport pentru sanatatea emotionala si mentala
Tulburarile tiroidiene pot avea un impact semnificativ asupra starii de spirit, comportamentului si functiei cognitive. Parintii trebuie sa fie constienti de:
• Cresterea anxietatii si iritabilitatii: Copiii pot deveni mai sensibili la stres si frustrare, necesitand rabdare si suport suplimentar [5].
• Dificultati la scoala: Problemele de concentrare si oboseala pot face ca temele sa fie dificile. Profesorii ar trebui sa fie informati despre afectiune pentru a oferi acomodari necesare [6].
• Binele psihologic: Unii copii pot dezvolta probleme de stima de sine din cauza simptomelor precum pierderea in greutate, tremururile sau ochii iesiti (in boala Graves). Accesul la consiliere sau grupuri de suport poate fi benefic [7].
Prognoza pe termen lung si prevenirea recidivelor
Hipertiroidismul poate fi rezolvat cu tratament, dar pot aparea recidive, mai ales la copiii cu boala Graves. Parintii trebuie sa fie atenti la semnele timpurii ale recidivei, cum ar fi:
• Pierdere inexplicabila in greutate sau apetit crescut
• Schimbari de dispozitie, neliniste sau neliniste
• Palpitatii sau ritm cardiac neregulat [10]
Pentru copiii care urmeaza terapie cu iod radioactiv sau care au suferit o interventie chirurgicala tiroidiana, va fi necesara terapie de inlocuire a hormonilor tiroidieni pe viata (levotiroxina) pentru a mentine metabolismul normal. Vizitele regulate la medic ajuta la ajustarea dozelor de medicamente si la prevenirea complicatiilor.
CONCLUZIE
Hipertiroidismul la copii este o afectiune care necesita diagnostic si tratament precoce pentru a preveni complicatiile pe termen lung. Boala Graves este cea mai frecventa cauza, iar simptomele acesteia, cum ar fi ritmul cardiac rapid si instabilitatea emotionala, trebuie monitorizate cu atentie. Tratamentul poate include medicamente, terapia cu iod radioactiv sau interventia chirurgicala, iar gestionarea pe termen lung implica ajustari ale stilului de viata si suport emotional continuu. Parintii trebuie sa fie constienti de semnele timpurii ale recidivelor si sa asigure o monitorizare regulata pentru a mentine sanatatea copilului. Cu un tratament adecvat si o supraveghere constanta, copiii pot duce o viata normala, gestionand eficient hipertiroidismul.
NOTA INFORMATIVA
Acest articol a fost creat cu scop informativ si nu inlocuieste consultul medical. Daca ai intrebari sau ingrijorari cu privire la sanatatea copilului tau, trebuie consultat un medic endocrinolog pentru evaluare si tratament adecvat
BIBLIOGRAFIE:
